“…păpuşile mecanice sunt mai graţioase decât dansatorii, tocmai fiincă sunt lipsite de conştiinţă, de inteligenţă, de raţiune şi de intenţionalitate. Astfel încât, centrul lor de greutate, chestiune esenţială pentru un dansator, nu se găseşte acolo unde îl va fi momit conştiinţa, adică acolo unde se va afla ea, ci în punctul fizic în care acesta trebuie să fie, în organ, în carne, în materie. În felul acesta, golit de conştiinţă, umplut de materie, dansatorul evită parazitajele datorate afectării, care întotdeauna împiedică mişcarea, până la a face graţia imposibilă. Avantajele mecanicii asupra metafizicii. Trupul dansatorului trebuie să fie o marionetă mecanică, o maşinărie decerebrată, ţintind ordinea antigravitaţională: trebuie să ignore inerţia şi materia, fiincă eşecul unui dansator este pământul.”

Michel Onfray, “Dorinţa de a fi Vulcan – Jurnal hedonist”, Mecanica dansatorului